Maria Zlatev Ionescu, Olimpia Nicolaescu, Lia Popescu, Mihaela Cîrstea, Emilia Ciomu, Maria Nica, Iuliana Apostol, Petre Iacob Calistru and Emanoil Ceauşu

REZUMAT

Lucrarea prezintă etiologia infecţiilor recurente şi efectele azitromicinei administrată prelungit la bolnavi cu bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC). Rezultate. La 25 de pacienţi cu BPOC, s-au studiat etiologia bacteriană a infecţiilor recurente şi efectele administrării de azitromicină 500 mg la 2 zile, timp de 6 luni, cu reevaluare după 3 luni de pauză. S-a înregistrat creşterea calităţii vieţii prin chestionarul St. George de calitate al vieţii la bolnavii respiratori (scorul simptome 71,62±34,45 se reduce la 60,15±27,58 scorul total scade de la 65,95±27,69 la 57,53±18,18 unităţi, p<0,01). La 60% dintre pacienţi s-a izolat floră patogenă în spută sau aspiratul bronşic astfel: Pseudomonas aeruginosa la 32%, H. influenzae 8%. Acinetobacter, E. Coli, sau Klebsiella pneumoniae câte 4% şi Streptococcus pneumoniae 8%. Numărul de exacerbări care au necesitat internare s-a redus de la 3±2 timp de 12 luni la 1 timp de 9 luni. Numărul de zile de spitalizare pe perioada studiată s-a redus semnificativ de la 36±20 zile per bolnav şi, pe an, la 3±12 timp de 9 luni. Concluzii. Etiologia infecţiilor respiratorii recurente este dominată de germenii gram negativi, iar administrarea prelungită de azitromicină duce la creşterea calităţii vieţii prin ameliorare simptomatică şi reducerea numărului de exacerbări care necesită spitalizare.

Cuvinte cheie: bronhopneumopatie cronică obstructivă, infecţii respiratorii cronice, azitromicină

Full text | PDF

Iuliana Apostol de Jong, Simona Erşcoiu, Graţiela Tardei, Maria Nica, Dan Constantin Duiculescu and Emanoil Ceauşu

REZUMAT

Introducere. Infecţia HIV determină modificări în sistemul imun adaptativ şi o inflamaţie cronică, modificări similare cu cele din imunosenescenţă. O variaţie semnificativă a subseturilor de limfocite din sângele periferic a fost raportată la indivizii sănătoşi din diferite regiuni geografice, ca şi în infecţia HIV şi în îmbătrânire. Sunt necesare referinţe naţionale pentru toate grupele de vârstă, care să includă şi subiecţii vârstnici. În acest studiu ne-am propus să comparăm subseturile de limfocite din sângele periferic şi expresia CD28, ca un marker de îmbătrânire, la subiecţi tineri şi vârstnici infectaţi HIV şi la subiecţi control potriviţi ca vârstă, pentru prima dată în România.

Material şi metodă. Am efectuat un studiu transversal, de tip caz-control, în Bucureşti, pe un număr de 38 de subiecţi infectaţi HIV, trataţi cu terapie antiretrovirală şi 26 de subiecţi control, HIV seronegativi, sănătoşi, potriviţi ca vârstă. Fiecare subiect a fost evaluat pentru următorii parametri: număr total de limfocite, celule T (total, CD4, CD8), B, NK în valoare absolută şi procent, CD4/CD8 şi subseturile CD8/CD28.

Rezultate. Măsurarea parametrilor TCD4, TCD8 şi raportul CD4/CD8 a condus la diferenţe semnificative statistic la subiecţii HIV+ comparativ cu subiecţii control, datorate infecţiei HIV. TCD4 în valoare procentuală şi absolută a avut valori mai mici în lotul pacienţilor HIV+ comparativ cu subiecţii control (media 21,3% vs. 46,9%, p < 0,001 şi 436 vs. 908 cel/μL, p<0,001, respectiv). TCD8 în valoare procentuală şi absolută a avut valori mai mari la subiecţii HIV+ comparativ cu subiecţii control (media 919 vs. 446 cel/μL, p < 0,001 şi 45,9% vs. 21,9 %, p < 0,001, respectiv). Analiza CD8 şi exprimarea antigenului CD28 pe limfocite a relevat o valoare semnificativ mai mare a parametrului CD8 + CD28+ la subiecţii HIV+ în valoare procentuală şi absolută (media 18,4% şi 363 cel/μL) comparativ cu subiecţii control (10,8% şi 273 cel/μL, p<0,001 pentru ambele valori). Această diferenţă poate fi cel puţin parţial dată de infecţia HIV, întrucât populaţia limfocitară TCD8 se extinde cu progresia bolii. Diferenţele legate de vârstă au fost semnificative doar la subiecţii control, în special privind CD28. Singurul marker independent modificat într-un mod similar în infecţia HIV şi îmbătrânire a fost procentul de CD28+ din limfocitele CD8+, care a fost semnificativ mai scăzut la subiecţii HIV comparativ cu subiecţii control (media 41,9% vs. 55,6%, p = 0,0007) şi la subiecţii vârstnici control comparativ cu tinerii control (46,5% vs. 63,2%, p = 0,0043).

Concluzii. Evaluarea expresiei CD28 la nivelul limfocitelor periferice CD8+ poate fi un marker util de imunosenescenţă, atât la subiecţii sănătoşi, cât şi la subiecţii infectaţi HIV. Limfocitele care exprimă CD28+ sunt găsite mai puţin frecvent la pacienţii HIV indiferent de vârstă şi la subiecţii vârstnici control. Corelaţiile clinice ale acestui biomarker ar trebui studiate în continuare, în vederea validării parametrului CD28, ca un biomarker util în evaluarea imunosenescenţei.

Cuvinte cheie: HIV, imunosenescenţă, limfocite T, B, NK, CD28, intervale de referinţă, imunofenotipare

Full text | PDF