Angelica Nour-Dincă and Petre Iacob Calistru

REZUMAT

Obiectiv. Implicarea virsului hepatitic C (VHC) în ateroscleroză este un subiect controversat. Ateroscleroza subclinică este o etapă premergătoare apariţiei complicaţiilor cardiovasculare severe, iar decelarea ei prin ultrasonografie carotidiană are importanţă deosebită în stratificarea riscului cardiovascular şi a atitudinii terapeutice.

Material şi metodă. 71 pacienţi cu hepatită C şi 51 pacienţi control, comparabili ca vârstă, sex şi factori de risc cardiovasculari au fost evaluaţi clinic, prin determinări de laborator şi ecografic, măsurarea grosimii intimă-medie carotidiană şi ecografie abdominală.

Rezultate. Pacienţii cu hepatită C au un profil dismetabolic particular, fiind mai supraponderali, cu valori mai mari ale glicemiei, chiar în absenţa diabetului zaharat şi cu valori mai mici ale colesterolemiei şi trigliceridemiei, comparativ cu grupul de control comparat, cu semnificaţie statistică (p < 0,05). Indicele grosimii intimă-medie a fost mai mare la grupul cu hepatită C faţă de grupul de control (0,88 ± 0,05 vs 0,76 ± 0,08 mm, p < 0,01), iar numărul plăcilor de aterom descrise a fost mai mare la pacienţii cu hepatită C (42% vs 14%, p = 0,006). De asemenea, prevalenţa steatozei hepatice a fost mai mare în grupul cu hepatită C (41% vs 12%, p = 0,007). Pacienţii cu hepatita C non-viremici au profil metabolic asemănător cu grupul de control, dar au indicele intimă-medie mai mare (0,86 ± 0,05 vs 0,76 ± 0,08 mm, p < 0,001).

Concluzii. Identificarea aterosclerozei subclinice în infecţia cu VHC poate ajuta la definirea unui nou factor de risc cardiovascular – virusul hepatitic C, cu implicaţii importante in morbiditate şi mortalitate.

Cuvinte cheie: virus hepatitic C, ateroscleroză, inflamaţie cronică, boală sistemică, grosime indice-medie

Full text | PDF

Simona Ştefania Bucşa, Petre Iacob Calistru and Cristina Voinea

REZUMAT

Introducere. Exacerbările bronhopneumopatiei cronice obstructive (BPOC) reprezintă principalele evenimente în evoluţia bolii care influenţează prin frecvenţa şi severitatea lor, prognosticul vital al pacientului. Impactul exacerbărilor frecvente ale bolii se manifestă prin declin rapid al funcţiei pulmonare, scăderea calităţii vieţii, creşterea inflamaţiei căilor aeriene şi mortalitate înaltă, motiv pentru care ultimele cercetări s-au concentrat asupra unor indicatori de prognostic la pacienţii cu exacerbări BPOC. BNP (Polipeptid natriuretic tip B) este secretat în principal de ventriculi, ca răspuns la supraîncărcarea de volum determinat în principal de insuficienţa cardiacă.

Scopul urmărit a fost de a preciza implicaţiile fiziopatologice şi importanţa practică a determinării şi monitorizării nivelului seric BNP corelate cu prezenţa exacerbărilor la pacienţii cu bronhopneumopatie cronică obstructivă.

Material şi metode. Cercetarea a inclus 84 pacienţi diagnosticaţi cu BPOC stabil conform criteriilor GOLD, fără semne şi simptome de hipertensiune pulmonară şi un lot martor de 70 de subiecţi sănătoşi. Studiul a fost prospectiv, s-a desfăşurat în CDT „Dr. Victor Babeş“, în perioada nov. 2011-dec. 2012. La vizita iniţială, pacienţii au fost examinaţi anamnestic şi clinic, prin spirometrie, ecocardiografie, determinarea BNP seric şi apoi au fost monitorizaţi urmărindu-se exacerbările şi relaţia cu nivelul seric al BNP. Pentru comparaţia între grupuri s-a folosit testul t-student şi test Mann Whitney U, iar diferenţele de la p < 0,05 au fost considerate semnificative.

Rezultate. Nivelul BNP plasmatic la pacienţii cu BPOC (51,0 ± 6,6 pg/ml) a fost semnificativ mai mare decât la subiecţii normali (24,2 ± 2,7 pg/ml) (p < 0,0001). Concentraţiile plasmatice de BNP la subiecţii cu BPOC stabil care au avut istoric de exacerbări cu spitalizare (67,2 ± 17,6 pg/ml) au fost semnificativ mai mari faţă de cei care nu au avut (28,3 ± 4,5 pg/ml) (p = 0,0039). Nivelul seric al BNP în timpul perioadelor de exacerbare (91,3 ± 17,3 pg/ml) a fost semnificativ mai mare decât în perioada de stabilitate a boli (52,6 ± 9,4 pg/ml) (p = 0,004) şi concentraţiile plasmatice de BNP în timpul exacerbărilor severe au fost mai mari, comparativ cu episoadele de exacerbare uşoare şi moderate (p < 0,001). Pacienţii care au necesitat spitalizare în timpul exacerbării (> 2 episoade/an) au înregistrat un nivel BNP semnificativ mai mare (102,3 ± 6,7) faţă de cei care au fost trataţi în ambulatoriu (73,6 ± 8,1) (p = 0,004).

Concluzii. Se consideră că Polipeptidul natriuretic tip B poate reprezenta un biomarker util pentru managementul pacienţilor cu exacerbare BPOC.

Cuvinte cheie: exacerbare bronhopneumopatie cronică obstructivă, BNP (Polipeptidul natriuretic tip B), biomarker

Full text | PDF