Cristiana Oprea, Irina Ianache, Roxana Rădoi, Simona Erşcoiu, Olimpia Nicolaescu, Manuela Nica, Graţiela Tardei, Camelia Ionescu, Simona Ruta, Petre Calistru and Emanoil Ceauşu

REZUMAT

Introducere. În ultimii ani se observă o creştere alarmantă a numărului de cazuri noi de infecţie HIV, hepatită şi tuberculoză la utilizatorii de droguri injectabile (UDI). Scopul acestui studiu a fost evaluarea prevalenţei şi analizarea caracteristicilor clinico-epidemiologice ale UDI diagnosticaţi cu triplă infecţie: HIV, hepatită C şi tuberculoză. Material şi metode. Studiu prospectiv realizat la UDI diagnosticaţi cu HIV, VHC şi tuberculoză în Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş“, Bucureşti în perioada ianuarie 2009 – aprilie 2014. Rezultate. Din cei 134 de UDI diagnosticaţi cu triplă infecţie HIV, VHC şi tuberculoză, majoritatea erau de sex masculin (84,8%), din mediu urban (89,5%), cu vârsta medie 30 de ani (15-56 ani), cu nivel de educaţie scăzut (86,5%) şi fără ocupaţie (80%). Valoarea medie a limfocitelor CD4+ a fost de 173 cel/mm3 (2-1988). Markerii serologici pentru VHB au fost prezenţi la 12 pacienţi (8,9%), iar anticorpii anti VHD au fost identificaţi în 2 cazuri (1,5%). Culturile pentru M. tuberculosis au fost pozitive la 64 de pacienţi (47,7%), iar 4 dintre ei (2,9%) au prezentat forme rezistente de tuberculoză (2 MDR şi 2XDR). Tuberculoza diseminată şi/sau extrapulmonară a fost diagnosticată în 51 de cazuri (38%). Rata mortalităţii a fost de 11,1%, mai crescută la pacienţii cu tuberculoză diseminată şi imunodepresie severă. Concluzii. Incidenţa tuberculozei la toxicomanii co-infectaţi HIV/VHC a fost crescută şi a prezentat o tendinţă ascendentă în ultimii ani. Majoritatea UDI cu HIV şi tuberculoză au fost tineri, de sex masculin, cu nivel de educaţie scăzut şi fără ocupaţie. Tuberculoza a fost mai frecventă la UDI cu imunodepresie severă. Mortalitatea a fost ridicată mai ales la cei cu tuberculoză diseminată/extrapulmonară. În România, UDI reprezintă o categorie importantă de pacienţi cu risc crescut de transmitere a infecţiei HIV, a hepatitelor virale şi a tuberculozei, dificil de controlat din cauza comportamentului lor la risc. Consolidarea metodelor de prevenire a transmiterii virusurilor HIV şi HCV, în special la pacienţii din grupele de risc, este obligatorie.

Cuvinte cheie: utilizatori de droguri injectabile, HIV, VHC, tuberculoză

Full text | PDF

Ştefan Lazăr, Daniel Chiriţă, Cristiana Oprea, Loredana Drăghici, Dana Obretin, Nicoleta Tudor and Emanoil Ceauşu

REZUMAT

Introducere. Coinfecţia cu virusul hepatitic C şi virusul imunodeficienţei umane (HIV) apărută la utilizatorii de droguri pe cale intravenoasă (UDI) constituie în prezent o problemă de sănătate publică importantă din cauza numărului mare al acestor pacienţi şi a dificultăţilor de diagnostic, monitorizare şi tratament.

Obiectiv. Evaluarea evoluţiei fibrozei hepatice la două loturi de pacienţi UDI, unul cu coinfecţie VHC-HIV, celălalt cu monoinfecţie VHC (UDI-VHC).

Material şi metode. Studiu prospectiv pe 109 pacienţi UDI cu hepatită cronică cu virus C din care 70 prezentau şi coinfecţie cu HIV, aflaţi în monitorizare la Spitalului Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş”, Bucureşti. S-au utilizat metode de analiză noninvazivă a fibrozei hepatice folosind elastografia hepatică (Fibroscan), scoruri biochimice (TGO/TGP, APRI, FIB 4, FORNS, LOK, KING, GUCI, HALT-C, HUI index, BARD). Analiza statistică s-a efectuat prin metode univariate şi multivariate, utilizând softul SPSS Statistics v 20. Nivelulurile de semnificaţie statistică luate în consideraţie au fost p < 0,2 şi p < 0,05.

Rezultate. Lotul de 109 pacienţi a fost împărţit în două subloturi, pacienţii UDI/VHC-HIV (în număr de 70) fiind comparat cu UDI-VHC (39 de pacienţi). Au fost studiate caracteristicile socio-demografice, stadiul de fibroză hepatică, vechimea infecţiei hepatice, ordinea infectării cu VHC şi statusul imunologic. Majoritatea pacienţilor UDI/VHC-HIV au fost tineri, cu media vârstelor de 32,7 ani, de sex masculin (66%), cu statut socio-profesional precar (53, adică 73,7%), toţi foşti sau actuali consumatori de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (etnobotanice). Progresia fibrozei hepatice a fost mai mare la lotul UDI/VHC-HIV (25% fibroză semnificativă şi ciroză) comparativ cu cei din sublotul UDI-VHC (17% fibroză semificativă şi ciroză). În urma analizei statistice inferenţiale s-a generat un algoritm de predicţie a trecerii din stadii incipiente în stadii avansate ale fibrozei hepatice la pacienţii cu coinfecţie VHC-HIV.

Concluzii. Coinfecţia VHC-HIV s-a corelat cu o evoluţie mai rapidă spre grade de fibroză hepatică avansată, în special la pacienţii cu imunodepresie.

Cuvine cheie: coinfecţie VHC-HIV, utilizatori de droguri intravenoase, elastografie hepatică, scor de fibroză hepatică

Full text | PDF

Cristiana Oprea, Raluca Erhan, Eugenia Ungureanu, Cristina Iordache, Irina Ianache, Carmen Apostol, George Enache and Emanoil Ceauşu

REZUMAT

Obiectiv. Evaluarea incidenţei şi a manifestărilor clinico-evolutive la pacienţii spitalizaţi cu complicaţii neurologice secundare varicelei.

Material şi metode. Studiu retrospectiv realizat la pacienţii ce au dezvoltat complicaţii neurologice secundare varicelei, internaţi în Spitalul de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş“ din Bucureşti în perioada 1 ianuarie 2013 – 31 decembrie 2013.

Rezultate. Din cei 1.773 de pacienţi diagnosticaţi cu varicelă în spitalul nostru în perioada de studiu, 183 (13,3%) au fost spitalizaţi, iar dintre aceştia, 10 (5,46%) au prezentat complicaţii neurologice (5 cazuri de meningită sau meningo-encefaliă, 4 cazuri cu ataxie cerebeloasă izolată şi un pacient cu poliradiculonevrită). Majoritatea pacienţilor au fost de sex masculin (8), din mediul urban (8), cu vârsta cuprinsă între 4 şi 38 de ani (mediana 6,5 ani). Nici un pacient nu avea antecedente vaccinale antivaricelă. Manifestările clinice cele mai frecvente au fost: ataxie (8), cefalee şi vărsături (7), convulsii şi febră (6), tulburări ale stării de conştienţă (4), vertij şi tulburări de vorbire (3). Analiza lichidului cefalo-rahidian (LCR) a evidenţiat pleiocitoză limfocitară moderată în 5 cazuri (mediana 55 cel/mm3 ) şi albuminorahie crescută la un pacient. Investigaţiile neuroimagistice au prezentat anomalii în 4 din 9 cazuri, evidenţiind un aspect de encefalită cerebeloasă (în 2 cazuri), leziuni inflamatorii acute cerebrale (1) şi arahnoidită lombo-sacrată (1). Evoluţia sub tratament cu aciclovir intravenos, corticoterapie si imunoglobuline intravenos a fost favorabilă, fără sechele neuro-psihice la 8 pacienţi. S-a înregistrat un caz de deces la un pacient cu imunodepresie (leucemie acută limfoblastică în tratament citostatic), la care tratamentul antiviral a fost iniţiat tardiv (la 6 zile de la debut), iar un copil a dezvoltat tromboză de sinus cavernos, cu recuperare lentă într-un departament de neuropediatrie.

Concluzii. Incidenţa complicaţiilor neurologice secundare varicelei la pacienţii spitalizaţi a fost mai redusă comparativ cu datele din literatură. Evoluţia a fost în general favorabilă la pacienţii imunocompetenţi, fără sechele pe termen lung. Introducerea vaccinării antivaricelă în „Programul Naţional de Imunizare“ ar putea reduce pe termen lung incidenţa şi prevalenţa varicelei şi a complicaţiilor neurologice.

Cuvinte cheie: varicelă, complicaţii neurologice, pacienţi nevaccinaţi

Full text | PDF