Elena Lelia Iordache, Gheorghiţa Aron, Omer Cecil, Raluca Oprea, Liliana Preoţescu and Dan Georgescu

REZUMAT

Introducere. Sunt peste 50 de ani de la descoperirea antigenului Australia (AgHBs) şi, în ciuda unor progrese uriaşe, infecţia cronică cu VHB rămane o importantă problemă de sănătate. Metodologia de tratament a acestei infecţii este în permanentă perfecţionare, iar recent EASL a actualizat principiile fundamentale ale acesteia.

Scop. Evaluarea dinamicii încărcăturii virale şi a AgHBs cantitativ a gradului de fibroză, stabilirea unor corelaţii precum şi statusul în sistemul antigen HBs/anticorp HBs (AgHBs/AcHBs), şi sistemul antigen HBeanticorp HBe (AgHBe/AcHBe).

Materiale şi metode. Au fost evaluaţi 48 de pacienţi cu hepatită cronică cu VHB în dinamică, respectiv 0,3,6,12,24 luni, cu următorii parametrii: încărcătura virală (AND VHB), AgHBs (cantitativ), AgHBe, Ac HBs, Ac HBe, gradul de fibroză (evaluat prin FibroTest/ FibroMax şi FibroScan concordante), complianţă.

Rezultate şi concluzii. Terapia antivirală cu entecavir a îmbunătăţit prognosticul pacienţilor incluşi în studiu după 24 de luni de tratament, astfel: 50% din toţi pacienţii incluşi în studiu au avut seroconversie AgHBe, 76,4% au avut răspuns virologic menţinut, 78% au avut răspuns biochimic, 37,5% răspuns histologic. Pacienţii care au avut creşterea viremiei cu cel puţin 1 log faţă de nivelul minim constatat după 6, 12 luni aveau transmitere verticală, cu vârsta cuprinsă între 18-25 ani, AgHBe pozitiv, grad înalt de fibroză F3 respectiv F4 la iniţierea tratamentului şi urmaseră tratament anterior cu lamivudină.

Cuvinte cheie: fibroză hepatică, hepatită cronică, virus hepatitic B, entecavir, analog nucleozidic

Full text | PDF