Silviu Epuran, Elena Rusu, Adriana Sbarcea and Simona Musat

REZUMAT

Clostridium difficile este un bacil Gram pozitiv mobil, anaerob, prezent în mod obişnuit în flora bacteriană a colonului la mai mult de 50% dintre copii sub un an, procentul reducându-se la aproximativ 3% la adulţi. La om această bacterie produce diareea asociată tratamentului cu antibiotice şi colita pseudomembranoasă care apar la câteva zile de la începerea unui tratament cu antibiotice sau antineoplazice, prin dezechilibrarea florei bacteriene normale şi înmulţirea în lumenul colonului a tulpinei Clostridium difficile rezistente la antibioticul respectiv (ampicilina, amoxicilina, cefalosporinele, clindamicina metronidazolul şi vancomicina). Principalii factori implicaţi în patogenitatea infecţiilor determinate de specia Clostridium difficile sunt: provenienţa din flora naturală a organismului, deficienţe ale mecanismelor de apărare prin anticorpi, sistem complement, leucocite, polimorfonucleare, răspunsul imun mediat celular, sinergismul cu alte microorganisme, precum si elementele care duc la creşterea virulenţei microorganismului (aderenţă, invazie, toxine, enzime şi spori). Pentru evitarea enterocolitelor determinate de specia Clostridium difficile se recomandă limitarea administrării de lungă durată a antibioticelor care determină un dezechilibru al florei normale intestinale, precum şi renunţarea promptă la medicamentul în cauză odată cu apariţia primelor manifestări digestive. Aproximativ un sfert din persoanele care au prezentat infecţii cauzate de specia Clostridium difficile se îmbolnăvesc din nou, fie pentru că infecţia iniţială nu a fost complet vindecată, fie pentru că vin în contact cu o nouă tulpină. Utilizarea probioticelor poate duce la prevenirea infecţiilor recurente cu specia Clostridium difficile.

Cuvinte cheie: Clostridium difficile, floră bacteriană intestinală, antibiotice

Full text | PDF