Valeriu Gheorghiţă and Aida Răşcanu

REZUMAT

Conform OMS, bolile infecţioase rămân în top 10 al celor mai frecvente cauze de deces la nivel mondial, generând un consum exagerat de antibiotice, de multe ori nejustificat. Politica de raţionalizare a tratamentului antibiotic are ca obiectiv identificarea unui marker surogat util pentru diagnosticul diferenţial al infecţiilor bacteriene de cele virale sau fungice. Scopul acestei strategii este restrângerea prescripţiei de antibiotice pentru reducerea morbidităţii asociate tratamentelor antibiotice excesive, scăderea rezistenţei germenilor la antibiotice şi, respectiv, optimizarea costurilor îngrijirii pacienţilor.

Procalcitonina (PCT) s-a impus de la începutul anilor ’90 ca biomarker specific infecţiilor bacteriene. Mai multe studii clinice au demonstrat o corelaţie între utilizarea PCT ca marker de diagnostic al sepsisului bacterian şi scăderea consumului de antibiotice, fără o creştere secundară a mortalităţii. Totuşi, utilizarea PCT are o serie de limite legate de sensibilitate si specificitate, putând avea valori crescute în unele afecţiuni noninfecţioase sau să rămână la valori scăzute în anumite infecţii bacteriene. De asemenea, PCT nu poate înlocui evaluarea clinică şi testele bacteriologice în faţa unui pacient cu suspiciune de boală infecţioasă.

Acest review are ca scop sumarizarea informaţiilor disponibile până la acest moment despre mecanismele fiziopatologice, rolul biologic şi utilitatea clinică a PCT în algoritmul de diagnostic şi tratament al infecţiilor bacteriene.

Cuvinte cheie: procalcitonină, diagnostic, antibioterapie

Full text | PDF