Alice Nicoleta Azoicai and Evelina Moraru

REZUMAT

Introducere. Evoluţia cirogenă în hepatita cronică este în relaţie cu etiologia, comorbidităţile, tipul de virus şi asocierea bolilor metabolice. Markerii de fibroză biologici şi aspectele clinice trebuie permanent monitorizate.

Material şi metode. Într-un studiu restrospectiv, am urmărit 40 de pacienţi diagnosticaţi cu ciroză hepatică, în Clinica II Pediatrie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţe pentru Copii „Sf. Maria“ din Iaşi, între anii 2004-2014, din totalul de 239 de cazuri cu infecţie cronică hepatitică înregistrate.

Rezultate. Analiza evoluţiei pacienţilor în funcţie de manifestările extrahepatice nu relevă diferenţe semnificativ statistice, deşi lipsa seroconversiei este mai frecventă la cei cu manifestări extrahepatice (31,42% faţă de 22,18%). Riscul apariţiei cirozei hepatice este de 3,03 ori mai mare la pacienţii de sex masculin, conform datelor furnizate de alţi autori. Vârsta medie a fost de 12,88 ani, majoritatea copiilor fiind diagnosticaţi cu ciroză hepatică după vârsta de 10 ani. Etiologia preponderentă care predispune la evoluţie cirogenă a fost hepatita cu VHB, spre deosebire de hepatita de tip metabolic, care are o evoluţie mai blândă.

Concluzii. Complicaţii decelate au inclus, pe primul loc ca şi gravitate, hipertensiunea portală, apoi ascita, pruritul, encefalopatia hepatică. Din punct de vedere al frecvenţei, pruritul a avut ponderea cea mai mare, urmat de encefalopatia hepatică. Ca evoluţie sub tratament, majoritatea pacienţilor au beneficiat de o terapie adecvată, pe parcursul urmăririi înregistrându-se un deces şi relativ puţine cazuri de ciroză decompensată.

Cuvinte cheie: ciroză hepatică, hepatită cronică, infecţie, copil

Full text | PDF